Abecedar Obezitate
Abecedar Obezitate

Cine suntem

Prof. Dr. Nicolae Hâncu Dr. Anca Elena Crăciun Dr. Andrada Muresan

De citit

Nutribon
Nutribon
Abecedar
Nutribon

Galele MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ – 192. METAFORE ALE ZIDIRII

O nouă ediţie a Galelor, minunată ocazie de a se vorbi, ca de obicei, doct şi elevat, despre oameni şi idei care au contribuit decisiv la zidirea noastră culturală. În reuniunea moderată de Prof.dr. Nicolae HÂNCU şi în ambianţa cu totul specială a Sălii Tonitza a Muzeului de Artă din Cluj-Napoca – decorată cu tablourile expoziţiei permanente, cărora li s-au alăturat, pentru o seară specială şi ea, două splendide portrete ale marelui violonist clujean Ştefan Ruha, datorate valorosului pictor VALOVITS Laszlo, concitadinul nostru, autor al unor portrete memorabile reprezentându-i pe Lucian Blaga, Virgil Vătăşianu, Papa Francisc, Prinţul Charles, Regele Mihai I, Principesa Margareta, Principele Radu ş.a.m.d. – a fost vorba despre şcoli, fenomene, mişcări culturale neştirbite de patina timpului.

Foto-Musat135 de ani de la naşterea dirijorului ANTONIN CIOLAN – fondatorul Orchestrei Filarmonicii ,,Transilvania”. Muzicianul clujean Gheorghe MUŞAT a vorbit, în faţa publicului Galelor MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ, despre fondatorul Orchestrei Filarmonicii ,,Transilvania” din Cluj-Napoca, marele dirijor şi mentor al câtorva generaţii de muzicieni români – ANTONIN CIOLAN – de la a cărui naştere s-au împlinit, în acest an, 135 de ani. Dată fiind ampla documentare, frumuseţea şi actualitatea textului, ne facem o datorie de onoare din a reproduce câteva fragmente şi pentru cititorii FĂCLIEI, care vor găsi informaţii de interes, unele inedite, legate de un mare muzician, pedagog desăvârşit, fondator de şcoală şi adevărat patriot român.

,,Apariţia celei de a doua ediţii a monografiei ,,ANTONIN CIOLAN. Inegalabilul maestru al baghetei” se datorează interesului pe care Editura ,,Junimea” din Iaşi l-a avut pentru a tipări această carte în vara anului 2017.

Născut la Iaşi, la 1 ianuarie 1883, Antonin Ciolan a crescut într-un mediu cultural, în care muzica şi literatura se bucurau de o aleasă preţuire. A urmat cursurile Liceului Naţional din Iaşi, fiind absolvent al promoţiei 1900 şi avându-l coleg de clasă pe Mihail Sadoveanu. Încă din anii liceului va începe studii de teorie muzicală, armonie şi pian la Conservatorul de Muzică, avându-i ca profesori pe Eduard Caudella, Aspazia Varlaam şi Gavriil Musicescu. Din dorinţa de a-şi desăvârşi educaţia muzicală, pleacă în 1909 la Conservatorul din Dresda, aprofundând contrapunctul şi compoziţia cu profesorul Felix Draeseke şi dirijatul cu Arthur Nikisch, cu acesta din urmă la Leipzig. Opţiunea sa de a renunţa la o carieră în Germania, pentru a se reîntoarce în România, i-a marcat, fără îndoială, destinul, caracterizat prin neobişnuita sa dăruire şi modestie. Iaşiul, Chişinăul, Odessa şi apoi Clujul îi datorează maestrului pagini memorabile din istoria lor muzicală. În luna octombre a anului 1918 a avut loc, sub preşedinţia lui George Enescu, adunarea de constituire a Societăţii Muzicale ,,George Enescu”, aceasta numindu-l pe Antonin Ciolan în calitate de director general muzical.(…) După instalarea regimului comunist în România, în august 1944, maestrul Antonin Ciolan a fost arestat şi, fără să cunoască motivul arestării, a stat 11 luni în închisoare, fiind trecut pe lista ,,criminalilor de război”. În iunie 1945, Tribunalul Poporului ordonă clasarea cercetărilor şi avizează punerea lui Antonin Ciolan în libertate. Recunoscut ca o personalitate de importanţă naţională, a fost invitat de Ministerul Culturii să ocupe postul de prim-dirijor al Filarmonicii din Bucureşti între anii 1947 – 1949. În anul 1949, printr-o întâmplare a sorţii, Antonin Ciolan venea să se stabilească la Cluj. Avea 66 de ani şi o lungă carieră în spate. Numirea lui Antonin Ciolan ca prim-dirijor al Orchestrei Operei Maghiare din Cluj şi ca profesor la Institutul Român de Artă, în 1949, a fost primită cu deosebită bucurie de cercurile muzicale şi de publicul clujean.

Cele trei instituţii, adică Opera Maghiară, Conservatorul de Muzică şi Filarmonica de Stat, unde a activat pe rând, au cunoscut o înflorire nemaiîntâlnită până atunci. Paralel cu activitatea dirijorală, maestrul Antonin Ciolan a desfăşurat o intensă muncă de pedagog în conturarea viitoarei generaţii de muzicieni clujeni, în cadrul claselor de dirijat şi de orchestră din cadrul Conservatorului ,,Gh. Dima”.

După numeroase demersuri, la mijlocul lunii septembrie 1955 s-a decis, prin decret guvernamental, înfiinţarea Orchestrei Filarmonicii de Stat ,,Transilvania”. Orchestra simfonică era compusă din 75 de instrumentişti, iar solişti ai Filarmonicii au fost numiţi flautistul Dumitru Pop, pianistul Gheorghe Halmoş şi, mai târziu, violonistul Ştefan Ruha. Programul primului concert din 4 decembrie 1955 a cuprins următoarele lucrări: Wagner – Uvertura la opera Maeştrii cântăreţi din Nurnberg; Sigismund Toduţă – Concertul pentru orchestră de coarde; S. Rahmaninov – Concertul pentru pian şi orchestră în do minor, solistă Silvia Şerbescu şi L. van Beethoven – Simfonia a 3-a ,,Eroica”. Odată cu interpretarea acestui program, Orchestra Filarmonicii din Cluj a trecut cu succes examenul intrării sale în viaţa muzicală a ţării.

La 4 decembrie 1970 a încetat din viaţă eminentul dirijor şi profesor Antonin Ciolan. Cuvintele în bernă au plâns atât la Cluj, la Iaşi, cât şi pretutindeni pe unde paşii l-au purtat pe maestrul Antonin Ciolan. A dorit să se odihnească pe veci în pământul ,,Eternităţii” din Iaşi.

Memoria acestui mare dirijor şi profesor se cuvine a fi păstrată vie, cu deosebire la Cluj, în oraşul senectuţii maestrului, căci aici se perpetuează opera sa de o viaţă, spiritul şi crezul său artistic şi moral. Numele lui Antonin Ciolan va rămâne mereu legat de Filarmonica din Cluj prin calitatea sa de fondator al acestei instituţii, cât şi prin pasiunea cu care a modelat valorosul ansamblu de muzicieni, punându-şi amprenta, pentru totdeauna, asupra vieţii muzicale clujene”. – a subliniat Gheorghe Muşat în încheierea emoţionantului discurs în onoarea magistrului său. Conferinţa Prof. Muşat a fost însoţită de imagini de arhivă din perioada de glorie a Filarmonicii clujene, precum şi de înregistrări audio de colecţie, din concerte dirijate de Antonin Ciolan.

• Prof.dr. Vasile MUSCĂ a susţinut, în continuare, conferinţa eseu cu titlul FILOSOFIA ÎN CÂTEVA IDEI, marcând această dragoste de înţelepciune ce are ca obiect cunoaşterea formelor şi proceselor gândirii.

Foto-Andercou-300x225• Prof.dr. Aurel ANDERCOU, apreciat medic şi cunoscător/colecţionar de artă, a vorbit despre ISTORIA ŞCOLII DE PICTURĂ DIN BAIA MARE – vastă incursiune într-un mediu artistic încă prea puţin cunoscut. ,,Istoria Şcolii de pictură din Baia Mare. Folosesc termenul generic de Şcoală, dar au fost de fapt o succesiune de scoli de pictură la Baia Mare, care prin iniţiativa avută, staruinţa şi pasiunea unor pionieri, laolaltă cu sprijinul localnicilor, a devenit cunoscută si bine apreciată in Transilvania, România, apoi Ungaria şi în întreaga Europă de Est. Mai folosesc termenul de ,,Şcoală” nu numai din motive didactice, ci şi deoarece consider că e un termen mai cuprinzător decât cel de ,,centru artistic”.

M-am încumetat să ţin această conferinţă, în primul rând, pentru că sunt un admirator al tablourilor din Baia Mare, sentiment trezit în mine din copilărie, eu petrecându-mi în fiecare an 4-6 săptămâni din vacanţa de vară la sora mamei mele, care locuia pe Valea Roşie, cartier de mineri ce se întindea pe vale în sus până în pădurea de castani comestibili din nordul oraşului, dar unde-şi aveau casele şi câţiva pictori, în apropierea maiestuosului şi secularului parc al oraşului şi a clădirilor care făcusera parte din Colonia de pictori. Tot pe Valea Roşie, tata avea un văr care în casă avea nişte tablouri minunate mari, pictate de cei mai renumiţi pictori interbelici. Apoi interesul meu pentru pictură s-a dezvoltat în anii formării mele chirurgicale, mentor fiindu-mi profesorul Crişan Mircioiu, precum şi prin vizionarea numeroaselor expoziţii, dintre care multe retrospective, şi prin contactele cu iubitorii de artă, printre care ma gândesc cu multă plăcere la Prof. Ion Chiricuţă, la Prof. Octavian Schiau, Ucu Bizo sau unele contacte cu pictori consacraţi, ca Alex Mohy, Teodor Botiş, Paul Sima, Gheorghe Apostu, Ştefan Boca, Viorel Nimigeanu.

În continuare, profesorul Andercou a prezentat, pe larg, etapa I a Şcolii, cu viaţa şi activitatea pictorului Simon Hollosy (1857-1917); Etapa a II-a. Şcoala liberă de pictură şi Societatea pictorilor băimăreni (1902-1918)?1927? cu artiştii din familia Ferenczy, Bela Ivanyi-Grunwald (1867-1940), Reti Istvan (1872-1945), Janos Thorma (1870 Kishunhalas-1939 Baia Mare), Sandor Ziffer (1880 Eger-1962 Baia Mare), Krizsan Janos (1886 Cavnic-1948 Baia Mare), Mikola Andras (1884 Peleşul Mare-1970 Baia Mare), Csikos Antonia (1887 Debreţin -1987 Baia Mare), Nagy Oszkar (1893 Pecica-1965 Baia Mare), Perlrott Vilmos Csaba (1880 Bekescsaba-1955 Szentendre), Popp Aurel (1879 Căuaş-1960 Satu Mare), Gall Ferenc (1912 Cluj-1987 Paris), Lidia Agricola (1914-1994), Katz Marton (1912 Whitehall-1944 Ucraina), Weith Lazslo (1914 Valea lui Mihai-1973 Baia Mare), Hrişca Mircea (1931 Baia Sprie-1988 Baia Mare), Balla Bela, Balla Gheza, Stelek Norbert. În continuarea expunerii, Prof.dr. Andercou s-a oprit şi asupra pictorilor români participanţi la Şcoala de la Baia Mare: Arthur Verona (1868 Brăila -1946 Bucureşti), Ipolit Strâmbu sau Strâmbulescu (1871-1934), Traian Bilţiu Dăncuş (1899 Ieud-1974), Marius Bunescu (1881 Constanţa-1971 Bucureşti), Grigore Negoşanu (1885 Căneşti-1953), Mattis Teutsch (1884-1960). Au fost prezentaţi şi pictorii clujeni care au avut legături strânse cu Şcoala din Baia Mare: Dimitrie Cabadaiev (1877-1934), Aurel Ciupe (1900-1988), Tasso Marchini (1907 Belgrad-1936), Szolnay Sandor (1893 Cluj-1950), Alexandru Mohi (1902 Dercin-2002 Cluj), Petre Abrudan (1907 Sutor-1979), Theodor Harşia (1914 Filipaşul de Mureş-1987 Cluj), Anton Lazăr (1913 Casimcea, Dobrogea-1997 Cluj), Teodor Botiş, Viorel Nimigeanu. Nu au scăpat amplei analize alţi avangardişti inter şi postbelici, precum: Klein Jozsef, Csizer Lilla, Szabo Alexandru sau Liviu Suhar. – a mai precizat, spre final, Prof.dr. Aurel Andercou.

• La rândul său, Acad. Marius PORUMB, istoric de artă, a arătat, între altele: ,,În vara anului 1896, la Baia Mare, în micul oraş al minerilor, a sosit un grup de tineri artişti, având în frunte pe maestrul lor, Simon Hollosy (1857-1917). De numele acestui pictor originar din Maramureş şi stabilit la München se leagă fondarea şi activitatea primei etape a fenomenului artistic băimărean, ce va ocoli încă din start statutul de mişcare artistică provincială locală, fiind de la început o mişcare artistică de anvergură europeană, nu numai prin participarea unor artişti veniţi din diverse ţări ale continetului, dar şi prin modul de abordare stilistică sau prin noutatea exprimării, evoluând ascendent cu vigoare şi continuitate până în contemporaneitate. Şcoala de pictură întemeiată în capitala Bavariei, la München, de prestigiosul artist Simon Hollósy, originar din Sighetu Marmaţiei, era frecventată de doi tineri băimăreni, respectiv János Thorma (1870-1937) şi István Réti (1872-1945), care împreună cu Károly Ferenczy (1862-1917) şi Béla Iványi-Grünwald (1867-1940), au fost primii şi principalii susţinători a proiectului de a veni la Baia Mare, împreună cu colegii lor din alte ţări europene pentru a-şi petrece vacanţa la o şcoală de vară. După prima expediţie din 1896 la Baia Mare, Simon Hollosy a condus în anii următori, până în 1901, Şcoala de vară, devenită ulterior Şcoala Liberă de Pictură, care de la început a avut o participare internaţională. (…) Evoluţia centrului artistic băimărean a fost într-o continuă creştere şi în perioada anilor 1902-1918. Debutul Şcolii Libere de Pictură în anul 1902 are semnificaţia sa în creşterea numărului de participanţi, de la câteva zeci în primii ani, numărul lor depăşeşte o sută la sfârşitul etapei, totalul celor şaisprezece ediţii fiind de 582 participanţi, numeroşi fiind cei ce au fost de mai multe ori. Marea majoritate a participanţilor proveneau din mediul cultural maghiar, respectiv din spaţiul austro-ungar. Privind retrospectiv cronologic, constatăm că activitatea Centrului artistic băimărean s-a desfăşurat sub administraţie ungară timp de douăzeci şi şase de ani, respectiv între 1896-1918, precum şi patru ani în timpul Dictatului de la Viena, din septembrie 1940 până în octombrie 1944. După Marea Unire din 1918 şi până în prezent, cu o întrerupere nefericită de patru ani, activitatea artistică s-a desfăşurat timp de nouăzeci şi patru de ani sub administraţie românească. (…)

Foto-Muzica-300x225• In memoriam ŞTEFAN RUHA. Sub acest generic, universitarii şi reputaţii muzicieni clujeni Prof. Liviu Ghitea (vioară) şi Ecaterina Botar (pian) au susţinut un aplaudat recital de bijuterii muzicale, care a inclus: W.A. Mozart – Sonata în Sol major K.V. 301; J. Massenet – ,,Thais” (Méditation); J.-M Leclair – Sonata în Re major, piese de mare rafinament, ce se adresează resorturilor celor mai intime ale publicului cultivat. Cum era de aşteptat, mesajul a fost receptat cum nu se putea mai bine prin intermediul celor doi experimentaţi interpreţi.

*articol scris de Michaela BOCU pentru ziarulfaclia.ro

Foto: Ioan Mircea Corpodean

Scrie un comentariu